[Totalitarismul sovietic: studierea fenomenului. Contribuţii (2)]

Pe data de 27 ianuarie domnul Petru Lucinschi a împlinit 70 de ani. Cu această ocazie domnia sa a oferit interviuri, publicate în ziarele de la Chişinău. Astfel, scriitorul român din Basarabia Eugen Gheorghiţă[1] i-a solicitat omagiatului un interviu, pe care l-a publicat în săptămânalul scriitorilor din Republica Moldova „Literatura şi Arta”, publicaţie de limbă română[2]. Materialul este întitulat „Omul păcii”.

Fiind întrebat cu ce probleme s-a confruntat, Petru Lucinschi răspunde: „Cea mai mare problemă au fost şi mai sunt încă oamenii noştri, indiferenţa şi pasivitatea lor. Sistemul sovietic i-a deprins cu munca la anumite ore. Omului i se spunea când să mulgă vacile, când să tundă oile, când să cosească fânul”.

Întrerup aici citarea pentru câteva comentarii. Primul: Petru Kirilovici, fânul nu se coseşte. Oamenii cosesc iarba, care, uscată fiind, se transformă în fân. Al doilea comentariu: Omului nu „i se spunea” impersonal, aşa cum afirmaţi Dvs. În perioada sovietică exista Comitetul Central al PCM cu departamentul respectiv, care dădea „indicaţiile preţioase” ţăranilor noştri când şi ce să facă. Al treilea comentariu: în sistemul totalitar sovietic omul era „problema principală”. Aşa şi se spunea: există omul, există problema, nu-i omul, nu-i problemă. Iosif Vissarionovici a însuşit bine aceste vorbe şi a „salvat” poporul sovietic de circa 10 000 000 de „oameni-probleme”: a dat ordin pe unii să-i împuşte, pe alţii – să-i deporteze în Gulag-uri la moarte sigură, pe cei de-ai treilea – i-a înfometat până şi-au dat obştescul sfârşit. (more…)

Contribuţii (1)

Întotdeauna am pledat pentru condamnarea crimelor totalitarismului sovietic faţă de poporul nostru.

Am salutat crearea „Comisiei pentru studierea şi aprecierea regimului comunist totalitar”.

În cadrul primei şedinţe a Comisiei, ţinută înainte de emiterea Decretului Preşedintelui interimar al Republicii Moldova Mihai Ghimpu, am insistat asupra scoaterii cuvântului „sovietic” din denumirea Comisiei (iniţial s-a numit „Comisia pentru studierea şi aprecierea regimului comunist sovietic”). Asta pentru a putea examina şi aprecia şi practicile de opt ani ale regimului Voronin. Participanţii la şedinţă, inclusiv domnul Preşedinte Mihai Ghimpu, au fost de acord cu propunerea subsemnatului. În mod ciudat, însă, în loc de „sovietic” în titulatura Comisiei a fost introdusă noţiunea „totalitar”, ceea ce, în esenţă, este unul şi acelaşi lucru cu „sovietic”. Asta înseamnă să limitezi cercetarea la 1991, anul prăbuşirii URSS. Ulterior domnul Gheorghe Cojocaru, preşedintele Comisiei, alţi membri ai Comisiei, au încercat să explice de ce nu trebuie cercetată perioada politică 2001-2009. (more…)

La unul dintre articolele pe care le-am publicat aici, pe blog, un cititor, Costică, scrie despre “neajunsul basarabenilor de a se ataca reciproc, în loc de a polemiza civilizat”. Şi are dreptate. În loc să căutăm lucrurile care ne unesc, ideile care ne aduc împreună, mulţi dintre noi observă exact acele lucruri care ne dezbină. Şi anume pe acestea le scot în evidenţă, de parcă valoarea este dată de ceea ce ne desparte, nu de ceea ce ne uneşte.

Aşa şi cu venirea domnilor Veaceslav Untilă şi Iurie Colesnic, împreună cu o serie de oameni de valoare, de la AMN la MAE. Multă lume critică plecarea domniilor lor din AMN. Ba că acest lucru destabilizează democraţia, ba că distruge un partid, adică AMN. Dar puţini sunt cei care se întreabă de ce dl Untilă nu s-a mai regăsit în AMN. Puţini au văzut condiţiile în care s-a desfăşurat congresul AMN, unde dl Urechean a ţinut cu dinţii de funcţia de preşedinte. Dar nu despre motivele pentru care grupul dlui Untilă a părăsit AMN vreau să vă scriu. (more…)

Noţiunea de „O sută de zile” a intrat în lexiconul politic al Statelor Unite ale Americii în anii 30 ai secolului trecut, când, începând cu 1929, economia americană a fost cuprinsă de o criză de supraproducţie, nemaiîntâlnită până atunci, dar nici după aceia.

În urma alegerilor prezidenţiale din 1932 preşedinte al SUA devine Franklin Delano Roosevelt, reprezentant al Partidului Democrat. Întrând în funcţie, preşedintele Roosevelt a promovat o politică de reforme radicale, numite de el „Noul Curs”, care a început la 9  martie şi s-a încheiat la scurgerea a 100 de zile de la preluarea guvernării, la 16 iunie. Preşedintele Roosevelt a „bombardat” Congresul american cu zeci de proiecte de legi, marea lor majoritate fiind aprobate de Legislativ. Legile au fost adoptate în grabă, dar conducerea americană a câştigat timp: economia americană a evitat „Waterloo-ul” ei, adică falimentul. În cele 100 de zile Congresul american a aprobat un şir de reforme fără precedent în istoria SUA, dar care au scos din criză economia celui mai puternic stat din lume. (more…)