Domnul Constantin Ungureanu este originar din comuna Cupca, raionul Hliboca, regiunea Cernăuţi. Născut la 17 aprilie 1968. A absolvit Facultatea de Istorie a Universităţii Pedagogice „Ion Creangă” din Chişinău în anul 1992. În 1997 a susţinut teza de doctor în istorie cu titlul „Evoluţia etno-demografică a Bucovinei în perioada 1774-1850″. Este autorul mai multor studii, între care „Bucovina în perioada stăpânirii austriece. 1774-1918“, Chişinău, 2003 etc.

Domnul Constantin Ungureanu a obţinut prin concurs mai multe burse de cercetare şi documentare în Germania şi Austria. În prezent studiază arhivele din Viena; totodată este foarte atent la evoluţia (sau involuţia) vieţii politice din Republica Moldova. Recent domnia sa mi-a trimis un text, în care pune în discuţie subiectul actual: modificarea Constituţiei, desfăşurarea referendumului sau alegeri anticipate. Dl Constantin Ungureanu m-a rugat să dau textul dumnealui şi altor persoane de la Chişinău să-l citească. M-am gândit că cel mai bine este să-l public pe blog, astfel oferind posibilitatea cititorilor să facă cunoştinţă cu raţionamentele colegului meu istoric, în plus: să-şi expună punctul dumnealor de vedere. Deci, (more…)

[Totalitarismul sovietic: studierea fenomenului. Contribuţii (4)]

Alexandr Şubin. 1937. Antiterror Stalina [1937. Anti-teroarea lui Stalin],

Moscova, Ed.: Iauza, Eksmo, 2010, 352 p. (Note de lectură).

Alexandru Şubin este istoric de specialitate, doctor habilitat în ştiinţe istorice, colaborator al Institutului de Istorie Universală al Academiei de Ştiinţe a Federaţiei Ruse, conducător al Centrului de Istorie a Rusiei, Ucrainei şi Bielorusiei. El este redactor responsabil la revista „Istoriceskoie prostranstvo” [„Spaţiul istoric"] – publicaţie a Asociaţiei Institutelor de Istorie a CSI. Este autorul a peste 100 de publicaţii ştiinţifice, inclusiv – 15 monografii, între care „Soţializm: „zolotoi vec” teorii” [„Socialismul: „veacul de aur" al teoriei"], Moscova, 2007; „Zolotaia oseni ili period zastoia. SSSR v 1975-1985 gg.” [„Toamna de aur sau perioada stagnării. URSS în anii 1975-1985"], Moscova, 2007; „10 mifov sovetskoi stranî” [„10 mituri ale Ţării sovietelor"], Moscova, 2006 etc.

În 2010 a apărut monografia cu titlul deja anunţat ceva mai sus. Este un studiu deosebit de serios, obiectiv, echilibrat şi echidistant, consacrat evenimentelor politice din URSS din perioada anilor 1929-1939 (cu anumite incursiuni cronologice pe care autorul le-a considerat necesar să le facă). Monografia conţine o Introducere şi cinci capitole. Autorul îşi formulează teza de lucru: de ce jertfele terorii staliniste sunt prezentate în literatura istorică ca nişte jertfe inocente, nevinovate, deşi noi ştim că ele (jertfele) erau cunoscuţi revoluţionari, neînfricaţi comandanţi de oşti, gata să lupte pentru idealurile lor? Autorul monografiei încearcă să descâlcească situaţia politică din URSS din anii 30 ai secolului trecut. (more…)

La sediul Mişcării Acţiunea Europeană a venit doamna Natalia Sârbu din or. Străşeni şi a prezentat documentele (17 file) referitoare la deportarea bunelului dumneaei, Vasile Zaharia Scobici.

În adeverinţa semnată de preşedintele şi secretarul consiliului sătesc Străşeni, judeţul Chişinău, RSSM, datat cu 12 iunie 1941 [sunt doar semnăturile autografe; documentul este scris de mână, cu greşeli gramaticale, unele cuvinte se repetă, dovadă a grabei cu care s-a întocmit documentul şi a analfabetismului celui ce l-a scris - A.P.] Vasile Scobici este calificat drept „un mare comerciant (chiabur), [care] a avut un venit anual de 1 000 000 lei, cu toate acestea avea 18 ha pământ, dintre care 5 ha viţă de vie, [el] prelucra pământul şi viţa de vie cu [ajutorul] forţei de lucru angajate, 15-20 de oameni, avea 2-3 oameni lucrători permanenţi. Familia constă din [indiscifrabil - A.P.] Scobici Vasile Zaharovici – 69 de ani, soţia – Scobici Elena Zaharovna – 69 de ani, au două fiice şi doi fii, care, la venirea Puterii Sovietice, au fugit în România”[1].

Altă adeverinţă, dactilografiată, semnată de Cucer, şeful secţiei financiare a raionului Străşeni, de asemenea la 12 iunie 1941, în cele şase rânduri constată că Vasilii Zaharovici Scobici a fost proprietarul „unui depozit de vin, că cumpăra şi vindea vin. Venitul aproximativ anual a constituit suma de 1 000 000 lei pentru anul 1939-1940″[2]. (more…)

[Totalitarismul sovietic: studierea fenomenului. Contribuţii (3)]

Andrei Burovski este profesor universitar, doctor habilitat în ştiinţe istorice, cunoscut cititorului rus printr-un şir de monografii, consacrate atât istoriei Rusiei, cât şi altor subiecte.

În cartea domniei sale, apărute recent, autorul prezintă o viziune oarecum nouă, referitoare la teroarea bolşevică din Rusia sovietică în anii 1917-1937, aduce în circuitul ştiinţific detalii noi, deosebit de importante în cunoaşterea sistemului totalitar sovietic. Ideea de la care porneşte autorul a fost lansată încă în timpul conducerii lui Nichita Hruşciov care, criticând politica de masacrare a sutelor de mii de oameni nevinovaţi, a lansat noţiunea de „represiuni nejustificate”. Andrei Burovski se întreabă: dar represiuni justificate au fost? Până a ajunge la răspunsul, pe care încearcă să-l dea autorul monografiei, să recapitulăm principalele teze ale cărţii.

Lucrarea are trei părţi, prima fiind consacrată „Beznei, care l-a născut pe Stalin” (p. 11-116). Este vorba de Rusia, de ororile Războiului civil (1918-1921); autorul aduce cifre referitoare la pierderile umane, materiale, culturale etc. Între altele, Andrei Burovski explică de ce anume bolşevicii au obţinut victorie în acel sângeros război: ei, bolşevicii, au fost incomparabil mai duri atât cu ai lor, cât şi cu rivalii lor albgardişti; bolşevicii au cultivat ideile cruzimii, s-au bazat pe ceea ce este mai negativ în oameni, au promovat ideea calităţii inferioare a unor clase şi pături sociale, numindu-le „mediu zoologic”. În promovarea politicii, bolşevicii selectau şi promovau tipi patologici; ei au încurajat elementele din lumea interlopă, au decorat criminali concreţi pentru crime concrete [p. 23]. (more…)