[Totalitarismul sovietic: studierea fenomenului. Contribuţii (2)]
Pe data de 27 ianuarie domnul Petru Lucinschi a împlinit 70 de ani. Cu această ocazie domnia sa a oferit interviuri, publicate în ziarele de la Chişinău. Astfel, scriitorul român din Basarabia Eugen Gheorghiţă[1] i-a solicitat omagiatului un interviu, pe care l-a publicat în săptămânalul scriitorilor din Republica Moldova „Literatura şi Arta”, publicaţie de limbă română[2]. Materialul este întitulat „Omul păcii”.
Fiind întrebat cu ce probleme s-a confruntat, Petru Lucinschi răspunde: „Cea mai mare problemă au fost şi mai sunt încă oamenii noştri, indiferenţa şi pasivitatea lor. Sistemul sovietic i-a deprins cu munca la anumite ore. Omului i se spunea când să mulgă vacile, când să tundă oile, când să cosească fânul”.
Întrerup aici citarea pentru câteva comentarii. Primul: Petru Kirilovici, fânul nu se coseşte. Oamenii cosesc iarba, care, uscată fiind, se transformă în fân. Al doilea comentariu: Omului nu „i se spunea” impersonal, aşa cum afirmaţi Dvs. În perioada sovietică exista Comitetul Central al PCM cu departamentul respectiv, care dădea „indicaţiile preţioase” ţăranilor noştri când şi ce să facă. Al treilea comentariu: în sistemul totalitar sovietic omul era „problema principală”. Aşa şi se spunea: există omul, există problema, nu-i omul, nu-i problemă. Iosif Vissarionovici a însuşit bine aceste vorbe şi a „salvat” poporul sovietic de circa 10 000 000 de „oameni-probleme”: a dat ordin pe unii să-i împuşte, pe alţii – să-i deporteze în Gulag-uri la moarte sigură, pe cei de-ai treilea – i-a înfometat până şi-au dat obştescul sfârşit.
Acum s-o luăm de la-nceput: marea problemă a societăţii noastre, consideră Petru Lucinschi, sunt oamenii, pasivi şi indiferenţi. Aşa i-a plămădit sistemul sovietic: la comanda acestuia ei mulgeau vacile şi tundeau oile. În viziunea domnului Lucinschi poporul nostru este unul de ciobani. Fantezia lui Petru Kirilovici s-a oprit aici. În realitate, însă, la comanda acelui sistem totalitar comunist oamenii construiau case, drumuri, poduri, sisteme de irigare etc. La ordinele acelui sistem erau educaţi cetăţenii sovietici, în spiritul unui „om nou” („homo sovieticus”).
În acest sens zburdalnicul Lucinschi Petru a avut un rol fundamental: „în perioada 1963-1971 a deţinut funcţii de conducere în cadrul CC al ULCT (Komsomolul leninist) din Moldova şi anume: instructor al CC (1963-1965), prim-secretar al Comitetului orăşenesc Bălţi al ULCTM (1965-1966), secretar II (1966-1967) şi prim-secretar (1967-1971) al CC al ULCTM. În 1964 devine membru al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice. La congresul al XII-lea al PCM a fost ales membru supleant al CC al PCM, iar la Congresul al XIII-lea – membru titular.
Lucinschi a intrat în structura aparatului de partid comunist în calitate de activist politic. În perioada 1971-1976, este secretar al Comitetului Central (CC) şi membru al Biroului Politic al Partidului Comunist din Moldova. El era pe atunci singurul basarabean din conducerea Partidului Comunist din RSS Moldovenească. De la înfiinţarea acestei republici sovietice, conducerea era compusă aproape în întregime din cetăţeni de origine ucraineană şi rusă.
În anii 1976-1978 deţine funcţia de prim-secretar al Comitetului Orăşenesc Chişinău al Partidului Comunist din Moldova. Devenind rival potenţial al prim-secretarului Ivan Bodiul, acesta obţine trimiterea lui Lucinschi la Moscova în perioada 1978-1986 pentru a lucra în calitate de şef adjunct de secţie la CC al Partidului Comunist din Uniunea Sovietică. Din 1986 până în 1989 este secretar II al CC al Partidului Comunist din Tadjikistan.
Ataşamentul său faţă de politica lui Mihail Gorbaciov, perestroika şi glasnost, atrage atenţia liderului de la Kremlin, care îl recheamă pe Lucinschi de la Duşanbe şi îl impune în fruntea Partidului Comunist din RSS Moldovenească. La 16 noiembrie 1989, cu puţin timp înainte de căderea Uniunii Sovietice, Petru Lucinschi devine prim-secretar al CC al Partidului Comunist din Moldova, calitate în care a activat până la 5 februarie 1991″[3]. [Scuzaţi de citare prea lungă, dar merita în contextul activităţii Comisiei pentru studierea şi aprecierea regimului comunist totalitar].
Aşa dar, persoana care a contribuit în modul cel mai serios la crearea „omului-problemă” a fost chiar Petru Kirilovici! De ce vă plângeţi acum că suntem „pasivi şi indiferenţi”, dacă aşa aţi vrut să fim?
Asta ar fi una de spus. Dar mai sunt multe altele. Sunt oameni vii care ţin bine minte ce fel de activist comsomolist a fost zvăpăiatul Lucinschi: cum îi provoca pe tinerii studioşi să răspundă ce limbă vorbesc, română sau moldovenească, după care să urmeze profilactica comunisto-sovietică. Câţi oameni talentaţi, cinstişi şi creduli au pătimit de pe urma activităţii tovarăşului Lucinschi.
Şi mai este ceva. Lucinschi a fost unul din pilonii de bază ai sistemului totalitar comunist. El personal poartă vina pentru îndoctrinarea şi persecutarea tinerilor în anii 60-70 ai secolului trecut. Iată ca astăzi tot el declară că produsul creat nu mai este bun! Petru Lucinschi declară [NB! În 2010!]: „E nevoie să fie creat un om nou, care să gândească şi să muncească într-un fel nou, numai astfel vor fi soluţionate problemele noastre”[4]. Aţi citit bine: Petru Kirilovici este gată să creeze un alt „om nou”, de data asta „homo capitalistus” sau „homo europeanus”. Şi spune în alt interviu: „Am 70 de ani, dar nu simt această vârstă. Sufleteşte, mintal, în mare măsură şi fizic, am rămas tânăr şi sunt 100 % în pas cu timpul”[5]. Iac-aşa!
La cei 70 de ani Petru Lucinschi se consideră un om împlinit, asigurat, mulţumit de cele înfăptuite. Primul ministru Vlad Filat i-a dăruit lui Petru Lucinschi trandafiri albi şi un pix. Asta pentru ca bătrânul activist comsomolisto-comunist să-şi aştearnă memoriile pe hârtie. Va avea oare P. Lucinschi curajul să scrie cel puţin parţial din câte a făcut în opera de construire a comunismului în URSS?
Cu acelaşi prilej Mihai Ghimpu, preşedintele interimar al R. Moldova, i-a adresat o felicitare în care se menţionează că Petru Lucinschi a contribuit „la consolidarea statalităţii moldoveneşti, la statornicirea instituţiilor democratice…, ceea ce a încurajat promovarea în Moldova a proceselor democratice, a drepturilor omului şi a statului de drept”.
Concluzie: dacă înţeleg eu bine, Comisia Gheorghe Cojocaru este una de sacrificiu: noi vom depista – dacă mai este nevoie? – crimele comunismului, deznaţionalizarea (românofobia) fiind una din părţile componente ale ideologiei şi practicii comuniste în fosta RSSM, tovarăşul Petru Lucinschi fiind aici „vioara întâi”.
Noi vom redacta ceea ce a fost în realitate. Dar, ce folos?
Apropo, P. Lucinschi a legalizat actualul PCRM, activiştii şi oficialii căruia nu l-au felicitat cu ocazia împlinirii a şapte decenii de la naştere. De ce oare? Cum credeţi Dumneavoastră?
31 ianuarie 2010
Anatol PETRENCU, prof. univ., dr.-hab., istoric
[1] Dicţionarul scriitorilor români din Basarabia. 1812-2006, Chişinău, Editura Prut Internaţional, 2007, p.219-220.
[2] Literatura şi Arta, 2010, 28 ianuarie.
[3] http://ro.wikipedia.org/wiki/Petru_Lucinschi
[4] Literatura şi Arta, 2010, 28 ianuarie.
[5] Jurnal de Chişinău, 2010, 29 ianuarie.
Un material profund ca de fiecare data.
Imi amintesc un caz care m-a marcat. Cu vreo doi ani inainte de moarte regretatul E. Loteanu era in cautarea unei sume de bani pentru turnarea unui film despre artista de talie mondiala (recunoscuta in timpul vietii, careea A. Hitler personal i-a propus cetatenia germana, la care dansa i-a raspuns mandra ca este romanca din Basarabia) nascuta la Chisinau Maria Cebotari. Marele regizor a mers la presedintele statului de atunci P. Lucinschi ca sa cerseasca bani pentru asi materializa proiectul, insa, a primit vesnicul raspuns precum ca chipurile nu sunt bani. Regretabil…
Am fi putut sa avem un film de talia “Satrei” sau “Dulcea si tandra mea fiara”.
Noi, cei din R. Moldova, deocamdata nu am avut nici un presedinte care sa ne reprezinte, am avut nenorocul doar de mancurti si tradatori.
sinteti fost membru pcm domnule petrenco. Cu ce va deosebiti de Lucinschi?
corneliu, se deosebeste prin faptu ca tu, lucinschi, voronin, filat si multi altii sunteti de-o teapa si vedeti numa ce va convine voua, iar Petrencu vede realitatea si adevarul asa ca poti sa crapi tu cu comentariile tale
Cam pesimist sunteti domnule profesor, dar cred ca nu e cazul
To Andrei: Da’ va ajunge sa-l pupatzi atata pe Filat in frunte!
fariseismul fostului comunist sovietic Anatol Petrenco depaseste orice limite. Chiar nu va este rusine d-le Petrenco? chiar nu aveti rusine fostii comunisti?Cum puteti d-a sa condamnati comunismul?daca ati fost beneficiar al sistemului?
interesant cum au trecut repede kgbistii si pupancuristii la treaba. Bravo alde corneliu ( ce nick si-a ales), ady, pruteanu, etc etc. Lingeti mai departe fundu sefului.
Voi, criticilor, stiti macar un pic din biografia Dlui Petrencu??? sau doar tapati ce vo zis sefu??
Si daca tot repetati intruna aceleasi silabe si tot nu folositi creierul, poate aveti ceva timp liber si recititi articolul anterior al Dlui Petrencu unde el demult a raspuns acuzatiilor voastre.
Chiar buna e terminatia articolului:
Lucinschi a pus in legalitate partidul comunist. Toti uita de asta, sau vor sa uite.
Lucinschi in interviul sau a declarat ca cel mai mare regret, fiind presedinte a fost ca nu a dizolvat mai devreme parlamentul. Nu ca a legalizat PCRM.
hotul, striga ” Tineti hotul”. Autorul “doreste” lustratia deoarece crede ca nu va fi, si are argumente de ce nu va fi. Daca ar fi asa ceva multi actuali patrioti vor da de belea, inclusiv tov.Petrenco Anatolii, profesor de marxism -comunism, care punea studentii sa conspecteze citatele clasicilor. Tot Petrenco a intrat din fraheda tinerete in rindurile PC URSS, tot el a fost informator la KGB, tot el in 1988 inca scria despre cotropitorii romini
vad ca v-au pus pe toti la lucru.. bravo baieti faceti asa cum v-au ordonat ce-i de sus sa scriti. un lucru interesant ca nimeni nu aduce nici un fel de dovezi, numai acuze nefondate. pina acuma toti ati tacut, iar acuma v-ati dat drumu toti de-odata sa scoate rahat pe gura
)
Au simtit sacalii ca MAE creste si s-au napustit si prin bloguri.
antonel, esti prea marginit sa iei si sa deschizi vreo carte a Dlui Petrencu. Atunci citeste-i macar biografia, care de fapt tot ii impunatoare.
“romin” esti tu. dupa scris se vede ca esti unul din acei provocatori kgbisti din 7 aprilie, care cu bocancii sovietici dadeau in tinerii ce luptau pt libertate.
Luati labele murdare de pe Petrencu .Stiu,ca va zghirie ,MAE este un partid ,care creste zi de zi ,asta-i durerea voastra,cea mare.Sa fi avut,ceva arghumente,dar scheunati si voi ca niste tinci,fatati innainte de vreme.
P-u “Eu” si altii
Nu cititi biografia scrisa de Anatol Petrencu, dar mergeti la Biblioteca Nationala si cautati operele marelui patriot Anatolii Petrenco, care este acelasi individ. Mai puteti intreba si fostii studenti de prin anii 80 ai tovarasului, despre ideile si valorile promovate de el atunci. Acestea sint probabil fratii, surorile sau chiar parintii unora dintre voi. Veti afla din prima sursa despre luptatorul pentru cauza si lustratie.
Toata problema este ca nu a fost condamnat komunismul si cei care au “muncit” in sudori pentru ocupanti, adica colaborationistii, printre care este si figura marcanta a tovarasului PyotrKirilyci. Dar problema noastra se face si mai grava cand acest “erou” si-a continuat activitatea si mai departe, dupa caderea urss-ului. Revopsit in “democrat” dar cu aceiasi mentalitate corupta. Voronin doar strangea roadele de pe terenul care i-a pregatit co-tovarasul sau de altadata PyotrKirilyci. Voronin e atat de prost, ca nu era capabil sa puna bazele de un sistem corupt bine organizat. El tot ce a putut sa faca a redirectionat profitul in propriul beci.
Gresesc amar toti cei care cred ca legendarul erou al neamului PK, sta azi linistit in papuci de camera la focul kaminului si se bucura de viata sa de pensionar.