Asociaţia Veteranilor Războiului din Republica Moldova – 1992, Asociaţia Istoricilor din Republica Moldova, Asociaţia „Lumina” a Pedagogilor Transnistreni din Republica Moldova, Asociaţia de Cultură şi Drept „Transnistria”, Biblioteca Publică „Onisifor Ghibu” au organizat Conferinţa ştiinţifico-practică „Cauzele, consecinţele şi căile de soluţionare a diferendului transnistrean”. Acţiunea ştiinţifică a fost prilejuită de 2 martie (1992) – ziua începerii Războiului ruso-moldav de pe Nistru.
Conferinţa s-a desfăşurat în forma unei Mese rotunde.
Primul vorbitor a fost domnul Alexandru Gorgan, colonel (r), veteran al Războiului pentru apărarea integrităţii teritoriale a Republicii Moldova, ex-viceministru al Apărării, ex-secretar al Consiliului Suprem de Securitate al Republicii Moldova. Domnia sa a vorbit despre operaţiunile militare, despre reflectarea acestora în manualele de istorie, în cărţi de memorii, studii. Cu regret, a atenţionat vorbitorul, în biblioteci nu există cărţile participanţilor la Războiul de pe Nistru. Acest gol trebuie acoperit.
Generalul Valeriu Troenco, veteran al Războiului pentru apărarea integrităţii teritoriale a Republicii Moldova, ex-viceministru al Justiţiei, a constatat, cu regret, că în timpul guvernării comuniste nici un ostaş, nici un ofiţer al Forţelor militare din R. Moldova nu a fost decorat pentru participarea la război. Domnul general Troenco a evidenţiat trei etape ale războiului (destabilizările social-politice în R. Moldova, provocările organizate sistematic şi războiul propriu-zis), a povestit despre participarea personală în război, a afirmat că autorităţile de atunci ale R. Moldova s-au implicat doar în măsura în care au fost silite s-o facă de către opinia publică. Domnul Troenco vorbeşte despre „trei dreptăţi” pe care le are Războiul. O dreptate o are societatea, oamenii care au suferit în timpul războiului, care nu a primit ajutorul necesar din partea conducerii de la Chişinău; altă dreptate o au militarii şi voluntarii, implicaţi în război şi care au rămas fără o conducere reală; cea de-a treia dreptate o au conducătorii R. Moldova de atunci, care au şovăit şi n-au luat măsurile necesare în astfel de situaţii. Generalul Troenco a făcut o paralelă istorică: aşa cum Stalin, în 1941, insista ca Armata roşie să nu se lase provocată de germani, tot aşa şi conducerea R. Moldova pleda pentru a nu provoca separatiştii.
A urmat Ştefan Urâtu, consilier prezidenţial, fost deţinut politic la Tiraspol, doctor în ştiinţe fizico-matematice, fost preşedinte al Comitetului Helsinki pentru Drepturile Omului. Domnia sa a vorbit în cunoştinţă de cauză, fiind la Tiraspol în acele zile. Armamentul sustras din depozitele Armatei a XIV-a a fost vândut în alte zone, susţine domnul Ş. Urâtu. Conducerea de atunci a R. Moldova, a continuat oratorul, a avut o atitudine nepăsătoare, fricoasă chiar. „Timpul pentru manifestarea eroismului încă nu a trecut”, afirmă domnul consilier prezidenţial. În încheiere, domnia sa s-a adresat intelectualităţii de creaţie ca aceasta să meargă în raioanele din stânga Nistrului şi să comunice cu populaţia de acolo.
Domnul Alexei Mocreac, veteran al Războiului pentru apărarea integrităţii teritoriale a Republicii Moldova, comandant al voluntarilor din raionul Grigoriopol, a povestit celor prezenţi în sală despre experienţa pe care a avut-o după Războiul de pe Nistru, despre batjocurile la care l-au supus separatiştii de la Tiraspol, despre soarta copiilor lui, care, de asemenea, au de suferit.
Eleonora Cercavschi, director al Liceului Teoretic „Ştefan cel Mare şi Sfânt” din oraşul Grigoriopol, preşedinte al Asociaţiei „Lumina” a Pedagogilor Transnistreni din Republica Moldova, laureat al Premiului Internaţional pentru Democraţie „Ion Raţiu” (2008), a vorbit cu durere în suflet despre modul cum astăzi elevii şi profesorii Liceului sunt nevoiţi să meargă cu autobusele, dimineaţa şi seara, de la Grigoriopol la Doroţcaia tur-retur, să fie umiliţi de miliţienii separatişti. Cu revoltă interiorizată doamna E. Cercavschi spune cum după opt ani de guvernare comunistă, total indiferentă faţă de cetăţenii republicii din raioanele din stânga Nistrului, unii demnitari de astăzi au cam aceeaşi atitudine indiferentă faţă de problemele durute ale transnistrenilor. În încheierea discursului, doamna Eleonora Cercavschi şi-a exprimat convingerea că numai admiterea R. Moldova la Uniunea Europeană şi NATO poate rezolvarea diferendul transnistrean.
Generalul de brigadă (r) Nicolae Petrică, veteran al Războiului pentru apărarea integrităţii teritoriale a Republicii Moldova, fost prim viceministru al Apărării, a condamnat războiul, afirmând că acesta este dovada a celei mai proaste politici posibile. A amintit scene din luptele purtate în 1992; a constatat cu durere în suflet, că cei care au apărat integritatea teritorială a Republicii Moldova au fost şi continuă să fie marginalizaţi de puterea politică de la Chişinău.
Oazu Nantoi, director de programe în cadrul Institutului de Politici Publice, a amintit celor prezenţi despre felul cum au evoluat lucrurile din 1990, când Igor Smirnov era deputat în Sovietul Suprem, devenit Parlament al R. Moldova, şi care, de rând cu alţi deputaţi din stânga Nistrului a votat Declaraţia de Suveranitate a R. Moldova, alte documente importante; dar evenimentele au evoluat contrar intereselor naţionale ale R. Moldova. Domnul O. Nantoi a amintit despre proclamarea republicii autonome sovietice socialiste găgăuze în componenţa URSS, apoi a celei transnistrene; a confirmat că Federaţia Rusă a comis un război de agresiune faţă de R. Moldova. În următorii 18 ani, zice domnul Oazu Nantoi, în R. Moldova nu a fost nici o guvernare care să fi elaborat o strategie de soluţionare a diferendului transnistrean şi să fi încercat s-o promoveze; domnia sa a analizat mersul discuţiilor în formatul 5+2, la care, alături de reprezentanţii R. Moldova, sunt şi separatiştii de la Tiraspol, ca parte la negocieri. „Nu Rusia este puternică, a încheiat vorbitorul, ci guvernele noastre sunt slabe”.
Domnul Veaceslav Untilă, deputat, colonel (r), doctor în drept, preşedinte al Mişcării Acţiunea Europeană, şi-a amintit despre acele zile din martie 1992 la care a fost în centrul evenimentelor, despre efortul depus în actualul Parlament în vederea nominalizării zilei de 2 martie ca Zi a comemorării celor ce s-au jertfit viaţa pe altarul Independenţei de Stat a Republicii Moldova.
În acelaşi context, al problematicii diferendului transnistrean, au vorbit domnul Vlad Grecu, veteran al Războiului pentru apărarea integrităţii teritoriale a Republicii Moldova, refugiat din satul Corjova, Svetlana Toderaş, reprezentantă a Parlamentului tinerilor, Roman Mihăeş, politolog, analist politic, Valeriu Miţul, veteran al Războiului pentru apărarea integrităţii teritoriale a Republicii Moldova, primar al satului Corjova, raionul Dubăsari, Ion Negrei, vice prim-ministru al Republicii Moldova, protoereul Petru Buburuz şi alţii.
Participanţii la Conferinţă au formulat mai multe revendicări şi propuneri privind subiectul discutat, între care vom remarca doar câteva din ele: se impune necesitatea creării unei singure organizaţii a veteranilor Războiului de pe Nistru; necesitatea revizuirii celor ce au participat la război (sunt declarate peste 32 000 de persoane, prea multe); necesitatea revizuirii Legii privind veteranii de război. În vederea sensibilizării problemelor cu care se confruntă populaţia din raioanele din partea stângă a Nistrului a fost înaintată propunerea de a face un apel către partidele politice ca acestea să introducă în listele de deputaţi, pe locurile de trecere, reprezentanţi de seamă ai transnistrenilor.
La încheierea Conferinţei participanţii au comemorat victimele Războiului de pe Nistru la o masă de pomenire.
Anatol PETRENCU, prof. univ., dr.-hab., prim vicepreşedinte al MAE.
2 martie 2010.
Sa nu ne uitam adevaratii eroi. Cei ce au luptat pentru acest pamint.
Partcipînd la evenimentele din noiembrie 1989 şi ulteior fiind în centrul evenimentelor care s-au derulat pe urmă pînă la declanşarea acestui război ruşinos (ruşinos pentru conducerea de atunci) în martie 1992, sînt convins că politicienii de atunci, inclusiv conducerea de vîrf a dat dovadă de incapacitate de a evita situaţiile de conflict, greşeli care au dus la pierderi de veţi omeneşti, familii distruse, destrămate, copii orfani şi ţara dezintegrată.
Astăzi în Piaţa Marii Adunări Naţionale, ca şi 18 ani în urmă combataţii aşteptau o adresare de la politicieni pînă la depunerea florilor la monumentul lui Ştefan cel Mare, dar n-a fost să fie, iar atunci în 92, cînd practic era chîştigat războiul a parvenit ordinul de retragere din Tiraspol şi Bender care nici pînă acum nu este clar de ce a fost dat.
Acţiunile de reintegrare ar trebui să fie declanşate pe toate căile, inclusiv şi prin intermediul sindicatelor.
Cu regret, dar ministerul lui Şova toţi anii aceştea degeaba au primit salariile şi ar trebui să le întoarcă înapoi în buget.
Partcipînd la evenimentele din noiembrie 1989 şi ulteior fiind în centrul evenimentelor care s-au derulat pe urmă pînă la declanşarea acestui război ruşinos (ruşinos pentru conducerea de atunci) în martie 1992, sînt convins că politicienii de atunci, inclusiv conducerea de vîrf a dat dovadă de incapacitate de a evita situaţiile de conflict, greşeli care au dus la pierderi de veţi omeneşti, familii distruse, destrămate, copii orfani şi ţara dezintegrată.
Astăzi în Piaţa Marii Adunări Naţionale, ca şi 18 ani în urmă combataţii aşteptau o adresare de la politicieni pînă la depunerea florilor la monumentul lui Ştefan cel Mare, dar n-a fost să fie, iar atunci în 92, cînd practic era chîştigat războiul a parvenit ordinul de retragere din Tiraspol şi Bender care nici pînă acum nu este clar de ce a fost dat.
Acţiunile de reintegrare ar trebui să fie declanşate pe toate căile, inclusiv şi prin intermediul sindicatelor.
Cu regret, dar ministerul lui Şova toţi anii aceştea degeaba au primit salariile şi ar trebui să le întoarcă înapoi în buget.
Dunezău săi odihnească pe cei adevăraţi fii şi fiice ai acestui popor care şi-au dat viaţa pentru acest pîmănt şi sfînt să trăim şi să-i pomenim şi nici cînd să nu se mai repete aşa ceva.
Sa cinstim pe toti eroii si sa nu uitam niciodata de cei care si-au pierdut viata pentru PATRIE! SI deasemenea si de mamele lor care si astazi mai sunt cu lacrimi in ochi si inca ii mai asteapta acasa!