La 2 martie, în piaţa din faţa monumentului ridicat în memoria căuşenenilor, căzuţi la datorie în 1992, s-au adunat câteva mii de oameni pentru a participa la un miting consacrat cinstirii voluntarilor şi poliţiştilor care au participat la Războiul pentru păstrarea integrităţii teritoriale în 1992 şi comemorării celor ce au căzut pe câmpurile de luptă.
Mitingul a început cu un minut de reculegere. Un detaşament de militari a tras câteva salve de arme. Primul vorbitor a fost primarul oraşului domnul Anatolie Zaremba. A urmat preşedintele raionului Căuşeni, domnul Ion Ciontoloi, după care reprezentanţi ai poliţiei, ai veteranilor Războiului de pe Nistru, între care şi domnul Nicolae Bârlădeanu, Cavaler al Ordinului „Ştefan cel Mare”, vicepreşedinte al Filialei Căuşeni a Mişcării Acţiunea Europeană (MAE).
Între altele, domnul Nicolae Bârlădeanu a spus:
„Astăzi comemorăm trista zi a începutului războiului de pe Nistru. A fost un război pentru eliberarea ţării de imperiul de la răsărit în care am pierdut mulţi feciori ai Patriei. Au trecut 18 ani de atunci, dar tristeţea mai persistă. Nu trebuie să învinuim Kremlinul sau, mai proaspăt, Bucureştiul de această situaţie. De vină suntem noi, cei din Chişinău, care pe parcursul acestor ani n-am avut voinţă politică pentru a reglementa acest conflict. Mai mult decât atât, Moscova a avut şi mai are a cincea coloană la Chişinău care încurajează regimul separatist. Din asta ei au avut milioane şi dividende politice.
Nu putem ocoli aspectul social al problemei. Consider că e o ofensă la adresa combatanţilor şi a familiilor lor aşa numitul ajutor care li se acordă. Hotărârea de guvern cu privire la creditele preferenţiale care era în vigoare până mai ieri suna frumos: ajutor pentru procurarea sau construirea unei case. Vreau să vă întreb, însă: poţi oare să-ţi procuri sau să construieşti o casă cu doar 82 de mii de lei, dintre care o jumătate trebuie să-i restitui statului? Nu mai insist asupra obstacolelor birocratice care te fac să renunţi. E timpul ca autorităţile de orice nivel să se întoarcă cu faţa la aceşti bravi patrioţi care nu au pus condiţii pentru a lua arma în mâini.
Constat că despre combatanţi se vorbeşte puţin în mass-media, la orele de istorie în şcoli. Parcă ne-ar fi ruşine de ceva. Dar numele bravilor luptători ar trebui să-l poarte străzi şi şcoli. Ei au meritat acest lucru.
Ne îngrijorează faptul că între timp au apărut mulţi „combatanţi” cu acte în regulă, dar care nu au ştiut unde este linia frontului. Aici trebuie să recunoaştem că este şi vina noastră. Am acceptat, ba chiar i-am recomandat pe mulţi să capete aceste legitimaţii. Ştim că se pregăteşte o nouă hotărâre de guvern cu privire la înlesniri şi eliberarea legitimaţiilor. Am dori mai multă transparenţă. Poate combatanţii ar trebui să fie consultaţi. Asta pentru că ei cunosc mai bine situaţia.
În ultima vreme avem tot mai multe uniuni ale combatanţilor. Care ar fi cauza? Poate fiecare dintre partidele politice vrea să aibă o astfel de uniune pentru a-şi lustrui imaginea? Sau, poate, aceleaşi partide nu doresc să existe o organizaţie a combatanţilor puternică şi independentă? Se merge pe urmele naşului dezbinării, a fostului prim ministru Andrei Sangheli, care a promovat principiul „Dezbină şi condu”. Personal pledez pentru o singură uniune neafiliată politic.
Noi, veteranii de război, salutăm decizia Parlamentului de a institui o zi de comemorare a eroilor căzuţi. Nu dorim să trăim într-o ţară fără speranţe care pluteşte în derivă între trecutul, de care nu se poate desprinde şi un prezent care nu-i oferă nimic. Cetăţenii Republicii Moldova merită o viaţă mai bună!”.
Mitingul s-a încheiat cu defilarea unităţilor militare din oraş şi depuneri de flori la monumentul Eroilor Neamului.
În continuare, personal am participat la o întâlnire cu profesorii de istorie, adunaţi în incinta Casei Limbii Române din centrul Căuşenilor. Adunarea a fost moderată de domnul Valeriu Ostaş, profesor de limbă română, vicepreşedinte al Filialei Căuşeni a Mişcării Acţiunea Europeană, consilier orăşenesc din partea MAE. În faţa celor prezenţi a vorbit domnul Andrei Toderaşcu, şeful Direcţiei Educaţie din raionul Căuşeni, preşedintele Filialei Căuşeni a Mişcării Acţiunea Europeană. Domnia sa a povestit celor prezenţi despre implicarea dumnealui în Războiul de pe Nistru, şi-a amintit scene din acele timpuri grele, iar la sfârşitul discursului a recitat o poezie pe care dumnealui a scris-o. Cu permisiunea autorului, o publicăm mai jos:
Andrei Toderaşcu
DEZNODĂMÂNT
Eu voi cădea în luptă pentru neam,
Căci am luptat şi-am făurit cinstit,
Şi pentru Ţară-aş da chiar tot ce am -
Avere multă n-am agonisit.
Din tot ce-am recoltat – am semănat
Şi dacă tot arzând, m-am cam topit,
Sunt sigur: alţii focu-au preluat
Şi pentru asta eu sunt fericit.
Eu ştiu că Crucea încă nu-i cioplită
Şi Pomul vieţii încă are rod;
Aş vrea să-mi văd eu Ţara mea unită
Şi-atunci pornesc spre ultimul meu pod.
Cu memorii din Războiul de pe Nistru a venit în faţa profesorilor domnul Nicolae Bârlădeanu. După care a vorbit domnul Sergiu Musteaţă, preşedintele Asociaţiei Istoricilor din Republica Moldova (AIRM), neafiliat politic. Domnia sa a vorbit despre felul cum este prezentat Războiul agresiv al Rusiei faţă de Republica Moldova din 1992 în manualele din Republica Moldova, atât în cele publicate la Chişinău, cât şi la cele tipărite la Tiraspol.
În continuare, Sergiu Mustaţă s-a referit la activitatea AIRM şi a îndemnat asistenţă să constituie o Filială a AIRM. După consultări, profesorii de istorie din raionul Căuşeni au decis să constituie Filială Căuşeni a AIRM. Preşedinte al Filialei a fost ales domnul Vasile Eni.
Participanţii la întrunire au vorbit şi despre problemele învăţământului istoric în Republica Moldova, calitatea manualelor de istorie, alte probleme mai vechi şi mai noi.
Profesorii de istorie a primit câte un set de reviste „Magazin Istoric” (2009) şi volumul de studii „Predarea istoriei. Îndrumar metodic pentru profesori”[1], al cărui coordonator este Sergiu Musteaţă.
Căuşeni, 2 martie 2010.
Anatol PETRENCU, prof. univ., dr.-hab., prim vicepreşedinte al MAE.
[1] Predarea istoriei. Îndrumar metodic pentru profesori, coordonator Sergiu Musteaţă, Chişinău, Editura Pontos, 2010. – 407 p.
E bine ca profesorii sa spuna adevarul elevilor. Noua generatia nu stie tot adevarul ce a fost in 1992.
Dar trebuie de spus lucrurilor pe nume. Rusia a intrat peste teritoriul Moldovei si azi avem o bucata din tara rupta.
In 1992 cazacii, cetatenii rusi, care n-au nimic cu transnistria, au atacat postul de politie din Dubasari. Cazacii, armata 14 au facut ceea ce fac rusii peste tot in lume. intra cu tancurile pentru a-si arata coltii.
Sa nu uitam cine-i dusmanul nostru, chiar daca ducem afaceri cu ei, tot ne este dusman.
Actiunile intreprinse de MAE in teritoriu sunt laudabile si salutabile, atat pentru promovarea culturii nationale, dar cat si pentru instigarea in scoli a procesului instructiv educativ.
Destul de tarziu, eroii nostri de la 1992 sunt rasplatiti cu o sarbatoarea Nationala in cinstea dedicarii lor pentru integritatea noastra teritoriala, dar este evident faptul ca conjunctura politica de pana la 2009 a constituit un impediment pentru acest fapt. Opinia publica cu privirea la comemorarea eroilor de la 1992 este una total pozitiva!
De asemenea este regretabil faptul ca ajtoarele materiale pe care le primesc veteranii razboiului sunt mai mult simbolice, mai ales tinand cont de faptul ca si acestea sunt acordate daor o data in an. Chiar si asa, “noptile nedormite, spaima, frica, atacul psihologic, nu vor mai putea fi niciodata recuperate”, dupa cum spunea cu lacrimi in ochi un participant al razboiului.
Suntde acord, si presupun ca nu doar eu, cu d-l Petrencu, vis avis de existenta unei organizatii a combatantilor la nivel de tara, neafiliata politic, deoarece unele formatiuni politice pentru a-si promova partidul, ideologia etc, recurg la astfel de tertipuri, tertipuri care sensibilizeaza populatia, dar care in fond nu sunt altceva decat o pura manipulare a maselor!
Asteptam sosirea d-voastra si alte raioane. Cred ca acum nu se vor mai pune de catre unii directori generali raionali ai DGITS obstacole in fata profesorilor si elevilor care vreau o intilnire cu profesori de istorie universitari, autori de manuale.