La sediul Mişcării Acţiunea Europeană a venit doamna Natalia Sârbu din or. Străşeni şi a prezentat documentele (17 file) referitoare la deportarea bunelului dumneaei, Vasile Zaharia Scobici.
În adeverinţa semnată de preşedintele şi secretarul consiliului sătesc Străşeni, judeţul Chişinău, RSSM, datat cu 12 iunie 1941 [sunt doar semnăturile autografe; documentul este scris de mână, cu greşeli gramaticale, unele cuvinte se repetă, dovadă a grabei cu care s-a întocmit documentul şi a analfabetismului celui ce l-a scris - A.P.] Vasile Scobici este calificat drept „un mare comerciant (chiabur), [care] a avut un venit anual de 1 000 000 lei, cu toate acestea avea 18 ha pământ, dintre care 5 ha viţă de vie, [el] prelucra pământul şi viţa de vie cu [ajutorul] forţei de lucru angajate, 15-20 de oameni, avea 2-3 oameni lucrători permanenţi. Familia constă din [indiscifrabil - A.P.] Scobici Vasile Zaharovici – 69 de ani, soţia – Scobici Elena Zaharovna – 69 de ani, au două fiice şi doi fii, care, la venirea Puterii Sovietice, au fugit în România”[1].
Altă adeverinţă, dactilografiată, semnată de Cucer, şeful secţiei financiare a raionului Străşeni, de asemenea la 12 iunie 1941, în cele şase rânduri constată că Vasilii Zaharovici Scobici a fost proprietarul „unui depozit de vin, că cumpăra şi vindea vin. Venitul aproximativ anual a constituit suma de 1 000 000 lei pentru anul 1939-1940″[2].
Aceste două documente au stat la baza arestării şi deportării soţilor Scobici: din Cartea Memoriei: „Scobici Vasile Z. (n. 1872) mare comerciant. Arestat în la 13 iunie1941 şi internat în Ivdellag, reg. Sverdlovsk; a decedat în acelaşi an. Scobici Elena Z. (n. 1863) deportată în reg. Kâzâl-Orda. Reabilitată în 1989″[3]. Aici s-a strecurat o greşeală: Elena ( în familie i se spunea Olga), anul naşterii – 1873 şi nu 1863; soţul Vasile Scobici era cu un an mai în vârstă decât soţia Elena. Asta am stabilit în timpul discuţiei cu doamna Natalia Sârbu.
La cererea doamnei Natalia Sârbu din 12 august 2009, Serviciul de Informaţii şi Securitate al Republicii Moldova (SIS) constata că: „În timpul arestului cetăţeanului Scobici Vasile Zaharovici sechestrul averii nu a fost întocmit şi dosarul nu deţine materiale documentare privind daunele materiale cauzate familiei”[4].
Totodată SIS, pe lângă cele două documente citate mai sus – copia xerox a certificatului eliberat de către sovietul sătesc Străşeni, judeţul Chişinău, din 12 iunie 1941, 1 filă; copia certificatului eliberat de către secţia financiară raională Străşeni, din 12. 06. 1941, 1 filă, a dat copia procesului verbal de interogare a cet. [cetăţeanului - A.P.] Scobici Vasile din 30 noiembrie 1941, 2 file.
Cităm în continuare din procesul verbal al interogatoriului, întocmit la 30 noiembrie 1941, de către Juravliov, anchetator al Comisariatului poporului pentru Afaceri Interne al Ucrainei. Pe copertă este antetul: „URSS. Comisariatul Poporului pentru Securitatea Statului. Direcţia NKGB pentru regiunea Sverdlovsk”[5].
Din dosar:
„Întrebare: Ce proprietate aţi avut în România?
Răspuns: Iniţial am avut 30 ha de pământ. În 1924 am dat o parte din pământ copiilor şi mi-am lăsat 18 ha de pământ, inclusiv 5 ha de viţă de vie.
Întrebare: Câţi muncitori lucrau la Dumneavoastră?
Răspuns: Din anul 1924 la mine lucrau permanent doi oameni, [uneori] mai angajam încă până la 5 oameni.
Întrebare: Pe ce venituri trăiaţi?
Răspuns: Am trăit pe veniturile ce le aveam de pe urma prelucrării pământului şi vânzării vinului şi strugurilor.
Întrebare: Ce venit anual aţi avut?
Răspuns: Venitul anual era de aproximativ 60-80 de mii lei.
Întrebare: Aţi avut depozit de vin?
Răspuns: Da, am avut un depozit pentru vin şi pe lângă vânzarea vinului propriu, mai cumpăram şi vindeam vinul altor pivniceri.
Întrebare: Ce venit anual aţi avut?
Răspuns: Nu ştiu ce venit anual aveam [la xerocopiere un rând nu a fost prins, un rând din document lipsă - A.P.]
Întrebare: Din ce partid politic aţi făcut parte?
Răspuns: Nu am făcut parte din nici un partid politic.
Întrebare: În conformitate cu [prevederile] art. 58-13 al Codului penal al RSFS Ruse sunteţi învinuit că aţi avut o gospodărie mare de chiabur, v-aţi ocupat cu comerţul, aţi exploatat muncitori, aţi trăit pe baza unor venituri neprovenite din muncă. Recunoaşteţi că sunteţi vinovat în acuzaţiile ce vi se aduc?
Răspuns: Da, recunosc că sunt vinovat în învinuirile ce mi se aduc. Procesul verbal este scris corect pe baza cuvintelor mele şi mi-a fost citit”[6].
Aşa dar, nu este greu de observat că autorităţile sovietice locale au falsificat cu bună ştiinţă venitul anual şi numărul lucrătorilor angajaţi de Vasile Scobici cu scopul declarării lui „chiabur” şi includerii în lista celor deportaţi în vara anului 1941.
Următorul document prezentat este adeverinţa de moarte care confirmă că Scobici Vasilii Zaharovici a murit la 24 decembrie 1941, la vârsta de 59 de ani [greşit, corect - 69 de ani; născut în 1872, în 1941 a avut 69 de ani - A.P.]. La rubrica „Cauza morţii” nu-i scris nimic[7]. Doamna Natalia Sârbu afirmă că Vasile Scobici a fost împuşcat.
Din discuţia pe care am avut-o la începutul lunii martie 2010 cu doamna Natalia Sârbu:
Soţii Vasile şi Elena Scobici au avut şase copii: Anton (n. 1895), Sofia (n. 1899), Zaharia (n. 1902, tatăl doamnei Natalia Sârbu; s-a căsătorit cu Ana Mărgineanu, n. 1906), Maxim (n. 1909), Eudochia (n. 1911) şi Vladimir (n. 1913). Pe timpul ţarismului Zaharia Scobici (tatal lui Vasile Scobici) a fost primar; de aici şi porecla „holova” („cap”).
Soţii Zaharia şi Ana, părinţii doamnei Natalia Sârbu, au avut 9 copii: Valentina (n. 1925),Vasile (n. 1927), Haralambie (n. 1930), Alexei (n. 1934), Natalia (n. 1936, căsătorită cu Andrei Sârbu, n. 1931), Grigore (n. 1939), Elena (n. 1944) şi Parascovia (n. 1947).
Casa lui Zaharia Scobici se găsea pe locul unde astăzi se află clădirea Consiliului raional Străşeni. În 1946 pământul (6 ha), casa şi tot ce era în ea au fost naţionalizate (jăcmănite) de Statul sovietic.
Ana Scobici, mama doamnei Natalia, a pus problema restituirii casei lui Zaharia Scobici, dar Consiliul executiv raional Străşeni a lăsat în vigoare hotărârea anterioară: casa a rămas în proprietatea statului[8].
Bolşevicii din Străşeni, însă, au permis familiei Zaharia şi Ana Scobici, cu cei 9 copii ai lor să ia în chirie de la stat o parte din propria lor casă: din coridor la stânga intra familia Scobici (11 persoane); din coridor la dreapta intra o altă familie – la început a unui lucrător NKVD, apoi a altor lucrători ai Consiliului raional Străşeni.
În 1966 a fost luată decizia de a demola casa familiei Scobici şi de a construi actuala clădire a Consiliului raional Străşeni. Lui Zaharia Scobici i s-a dat o altă casă din lemn („finlandeză”) în care n-a mai apucat să locuiască: la 10 noiembrie 1966 a decedat[9] de umilinţa la care a fost supus şi de scârbă. A fost dus în ultimul lui drum din casa doamnei Natalia Sârbu.
Doamna Natalia Sârbu povesteşte chinurile pe care le-a suportat, tot îmblând prin instanţele de judecată ca să dobândească despăgubirea ce i se cuvine pentru casa naţionalizată şi demolată, pentru pământul înstrăinat. Acum dosarul este pe rol la CEDO.
Din alte documente: vice procurorul R. Moldova N. Demidenco a semnat o adeverinţă prin care Vasilii Scobici, născut în 1872, în Străşeni, care în 1941 a fost represat de către organele extrajudiciare, „este reabilitat post-mortem”, iar „dosarul penal este sistat din cauza inexistenţei crimei”[10].
Concluzie: Zaharia Scobici (tatal lui Vasile Scobici) a fost un om cu ştiinţă de carte, a fost primar pe timpul împăratului Nicolai al II-lea. În cadrul României Mari autorităţile nu au condamnat familia Scobici pentru că tatal lor fusese primar la ruşi, nu le-au naţionalizat casa şi alte bunuri. Din contra: Vasile Scobici, datorită muncii proprii şi a copiilor lui, a devenit un cunoscut viticultor, menţionat chiar în Anuarul României pentru 1928[11]. Patru copii au avut studii superioare, alţii doi – studii primare. În iunie 1940 sovieticii, în bună înţelegere cu Germania nazistă, au răpit teritorii româneşti, inclusiv Basarabia. În ciuda vârstei înaintate, soarta soţilor Vasile şi Olga Scobici a fost pecetluită: în viziunea ocupantului sovietic ei erau „exploatatori, duşmani de clasă”. De aceea trebuiau nimiciţi fizic. Ceea ce s-a şi întâmplat.
Dar povestea tragică a familiei lor nu s-a încheiat aici: au avut de suferit copii. În ciuda faptului că Zaharia Scobici, împreună cu soţia sa Ana au avut 9 copii, au fost umiliţi şi batjocoriţi de Puterea sovietică deja după război: în 1946 li s-a confiscat casa părintească şi cele 6 ha de pământ, au fost obligaţi să plătească chirie pentru propria lor casă, iar la demolarea acesteia – să i se dea o casă mică, din lemn, în timp ce celorlalţi locatari, veniţi de pe aiurea – locuinţe în case de piatră.
După destrămarea URSS, când colhozurile s-au lichidat, iar pământul a fost împărţit agricultorilor, familia Scobici n-a primit pământul naţionalizat de bolşevici. Asta pentru că descendenţii Scobici prea târziu au găsit documentele ce dovedeau locul unde s-a aflat şi a fost împuşcat Vasile Scobici şi cele de reabilitare. „Pământul (cote) l-au primit veneticii, spune cu durere doamna Natalia Sârbu. L-au vândut, s-au îmbogăţit şi au plecat”.
Natalia Sârbu are doi copii: Tamara căsătorită Moraru (n. 1957) şi Serghei Sârbu (n. 1959).
În fotografii: de vorbă cu doamna Natalia Sârbu, 1 martie 2010; Natalia si Andrei Sârbu.
Anatol PETRENCU, prof. univ., dr.-hab., membru al Comisiei pentru studierea şi aprecierea regimului comunist totalitar din Republica Moldova, prim vicepreşedinte MAE.
10 martie 2010
[1] Arhiva personală, boxa „Golgota deportaţilor basarabeni”, dosar „Cazul Vasile Scobici”, f. 3. Din cele relatate de doamna Natalia Sârbu: cei patru copii, nominalizaţi în document, aveau studii superioare şi au rămas în România. Tatăl doamnei Natalia, cu alt frate, Anton, aveau studii primare, tatăl lor le-a dat câte 6 ha de pământ; ei au rămas în Basarabia.
[2] Ibidem, f. 2.
[3] Cartea Memoriei: Catalog al victimelor totalitarismului comunist, Chişinău, Editura Ştiinţa, 2005, p. 6.
[4] Arhiva personală, boxa „Golgota deportaţilor basarabeni”, dosar „Cazul Vasile Scobici”, f. 1.
[5] Ibidem, f. 4.
[6] Ibidem, f. 4 verso, f. 5.
[7] Ibidem, f. 6.
[8] Ibidem, f. 11.
[9] Ibidem, f. 12.
[10] Ibidem, f. 10.
[11] Ibidem, f. 8. [xerocopie din Anuarul României, Bucureşti, 1928, p. 338].
De ce, cand adevarul despre actiunile anti umnane ale totalitarismului sovietic, poate 100%, a iesit la iveala, incepand inca dupa caderea URSS, insasi victime ale partidului, ale ideologiei, au sustinut de doua ori consecutiv PCRM la carma statului. Nu ar fi o noutate daca as argumenta faptul ca unii din acestea au fost mahmuriti inainte de alegeri, prin metode netraditionale (paharelul), pensionarii cu careva ajutoare materiale, alimente, pe alocuri si acelea expirate, a avut din nou loc procesul transformarii in “hominis sovieticus”, doar ca ceva mai moderat si desigur ajustat la sec.XXI.
Printre cei care nu au cazut prada tacticilor enumerate mai sus, exista si oameni, amintirile carora, trecutul si soarta oamenilor dragi nu i-au lasat indiferenti, dovada ca prin venele lor nu curge sange rece.
Exemplul familiei Scobici, mai mult decat perfect demonstreaza acest fapt. Oare cate inca astfel de cazuri mai exista, poate chiar si mai grave, atunci te intrebi: “ar fi oare posibil sa existe un exemplu mai grav si mai dureros decat prezentul caz”?, raspunsul, cu siguranta este afirmativ, tinand cont de mintile demente care se aflau la putere.
Intr-un final, omul pentru om, om trebuie sa fie, dar nu lup!
Cutremurător acest caz!
Aş fi fost curios să văd şi fotografiile la care faceţi referire în articol.
Astfel de cazuri ar trebui să fie cunoscute publicului larg prin mass media.
Dacă despre noi românii circulă o poveste cu Jandarmul Român care dă o palmă (nici măcar nu se ştie dacă este adevărat, sau dacă este, de ce dădea acea palmă), iată că regimul sovietic MAZILEA (LICHIDA) populaţia băştinaşă.
D-le Petrencu, tot respectul pt Dvs. ca istorician! Dar ca politician…nu aveti aptitudini. De ce nu va pronuntati referitor la cedarea teritoriala de la Palanca? Se cedeaza din pamantul tarii!!!De ce Veaceslav Untila ca deputat nu depune o cerere la Curtea Constitutionala privind constitutionalitatea tratatului de frontiera cu Ucraina!
Daca maine vom pierde pamant, vina tradarii o vor avea toti 101 deputati. Inclusiv MAE!!!
Unde e Ion Neagu cel care in 2001 protesta contra cedarii de la Palanca? De ce tace acum?
TREZIREA!!!…macar in ceasul cel din urma.
Vasile , da cand s-a primit pamant la Giurgiulesti, ti-a placut ? Cand tre sa dai la schimb soseaua (nu si pamantul de sub) nu-ti mai place. Si in Ucraina sunt multi care spun ca cedarea de la Giugiulesti aduce grave prejudicii economice.
SA DAM GIURGIULESTIUL INAPOI SI SA MENTINEM PALANCA !!! O fi bine asa?
Mie mi se pare, in legatura cu doleanta lui Vasile, despre cedarea unei portiuni de pamant, a fost destul de bine prezentat documentul textului negocierilor, care s-au petrecut inca in perioada guvernarii comuniste, se cauta a se gasi diverse maruntisuri care sa descrediteze guvernarea actuala. Sa-i lasam sa vedem cum isi vor duce la bun sfarsit mandatul si propunerile fixate in agenda lor de lucru.
Marea diferenta intre actuala guvernare si fosta, este faptul ca acum practic tot se mediatizeaza, tot se face public, astfel poporul capatand rolul de a judeca, de a compromite etc.
Stimati Jonny Boy si Andreea,
Regret faptul ca sunteti rau informati din sursele ,,independente,,. Republica Moldova nu a primit ci a pierdut teritoriu la Giurgiulesti. In 1990 RSSM avea minim 700 de metri la Dunare.Fostul deputat Gheorghe Susarenco a demostrat acu 2 ani in 1990 RSSM avea 1,5 km iesire la Dunare.Iar la Palanca trataul de frontiera ratificat de comunisti nu specifica ca se cedeaza si terenul ci doar soseaua.Soseau deja din 2002 e in proprietatea Ucrainei.De ce actualii guvernanti au schimbat macazul si vor sa dea si terenul?
Filat a fost membru al guvernului Ciubuc 2 care a semnat Tratatul. In 2001 cand comunistii au ratificat Tratatul de ce Filat,Ghimpu,Urecheanu n-au protestat?
Dar pentru celelalte 18 Ha de la Naslavcea recent cedate (centrala de la Novodnestrovsk) ce am primit in schimb?
Autoproclamata republica transnistreana nu recunoaste in totalitate hotarul cu Ucraina delimitat de Chisinau si Kiev fiindca si acolo noi am fost mai darnici nejustificat. Stim doar sa cedam, sa tacem…ca nu cumva sa i deranjam pe guvernantii care muncesc din greu si sunt cu gandul mereu la popor.
Ce mai atata zel, mai Vasile?
Nu cumva tii in maini documentele respective si stii ce s-a intamplat cu adevarat?
Dar poate garaiesti pur si simplu cu gura lui Iura Rosca si al Comunistilor?
Daca nu tii documentele in maini, si nu ni le aduci ca exemplu – nici nu face de discutat cu tine.
Eu insa intervin pentru a atrage atentia tuturor pe aceasta pagina.
Iata, spune cineva ca a fost vandut pamantul la Palanca (sau numai soseau, nu conteaza).
Eu acum vreau sa va intreb de actiunea inversa: dar Ucraina nu a vandut cumva si ea terenurile de sub +20 de sanatorii ale R.M. in Odesa, Coblevo, Truskavets etc?
Sau poate prin curtea acelor sanatorii trec magistralele ucrainene?
Au nu cumva la poarta sanatoriilor stau securistii nostri (ba inca sub acoperite) si nu dau voie haholului nici sa intre pe teritoriul acelui sanatoriu?..
Nu ar avea oare dreptul si ucrainenii sa se revolte: cum asa ceva, in tara noastra moldovenii nu dne dau voie sa ne deplasam cum vrem!…
Si cam asa.
Acum ascultati.
Soseaua Palanca este o constructie inginereasca, la fel cum e constructie inginereasca si un sanatoriu.
De ce la sanatoriul moldovenesc pe teritoriul Ucrainei ucrainenii nu se revolta, dar la sosea unii moldoveni fac multa valva speculativa?
Caci daca si ucrainenii ne-ar pune problema tot asa – vor ceda ei 7 km de sosea, dar ne vor confisca toate sanatoriile. Iar banii castigati le va ajunge sa construiasca un drum pe ocolite.
Mai miscati din creieri, mai Vasile!
TRANSNIISTRIA trebuie cedata gratis Ucrainei, ca sa aiba rusul probleme cu Ucraina,
caci Ucraina are alt potential in dialogul cu Rusia…
Transnistria nu trebuie lasata rusilor, ei asta vor, ca sa fie aici al doilea Kaliningrad…
Sper in intelepciunea diplomatilor ROMANI, care nu vor pierde TIMPUL si ocazia,
Caci noi aici mai suntem inca vreo citiva si ne vineaza astea pe cite unul…
Trebuie o LEGE care sa pedepseasca sever pe cei care fac o politica de deznationalizare,
de saracire a populatiei autohtone, de discriminare a romanilor basarabeni,
de conditionare a emigratiei masive si prin asta se distrug familiile,
se distruge in mare parte genofondul populatiei romane din Basarabia …
Asta este de fapt O CONTINUARE a genocidului infaptuit de imperialistii rusi
de exterminare a poporului roman din Basarabia!
Acesta este adevarul cel mare si trist, ca toti vad ce se intimpla,
dar atentia le este sustrasa la probleme secundare …
UNIREA! Traiasca ROMANIA MARE!
Poate trebuie sa ne INSCRIE in Cartea Rosie, caci, dupa cite vad, suntem pe cale de disparitie
Ursan,
cred ca trebuie sa LUCRAM toti, fiecare unde suntem, pentru a apropia Re-UNIREA!
Paralel TREBUIE sa restartam economia, sa realizami proectele lansate de Basescu aici la Chisinau…
Criminalii imperialisti rusi au distrus micii intreprinzatori moldoveni …
Cazul lui Basarab este STRIGATOR LA CER!…
Cred ca a fost omorit ca sa dea o LECTIE de frica altora care se afla in situatie similara,
ca sa nu mai mearga sa depuna marturii sau plingeri pe la Instante…
Caci sute de intreprinzatori ERAU IMPUSI prin amenintare sa plateasca comunistilor MITA sub diferite forme…
ca de nu erau amenintati cu rafuiala… veneau mascatii chiar si fara masca…
La fel cum Ministerul de Interne sub Papuc platea pentru sediile pcrm…
tot asa multe institutii de stat, cu bani din buget, returnau banii inapoi in buzunarul fie al comunistilor
fie direct lui VOR-onin si lu feshiorsu…
Imperialistii rusi, cuibariti in mare parte in pcrm, metodic si sitemamtic au distrus economia nationala,
in special pe intreprinzatorii proveniti din rindurile populatiei autohtone – romanii din Basarabia!
Judecatorii sunt corupti, desi legi avem, nu se face nici o dreptate prin Justitie.
Iata de ce trebuie o LEGE care sa pedepseasca aspru pe orice judecator
care are macar UN SINGUR DOSAR pierdut la CEDO!
De exemplu, sa i se dea o amenda de 50% din suma pierduta de RM la CEDO
plus o MUSTRARE ASPRA, iar pentru al doilea caz pierdut la CEDO – sa fie lipsit de dreptul de a mai fi judecator etc..
Trebuie sa faceti ceva, oameni buni, altfel, mafia continua sa ne distruga…
Dle Petrencu, pe parcursul intregii cariere politice ati demonstrat ca MAE e unul din foarte putinele forte politice din R. Moldova care actioneza in folosul cetateanului. Iar initiativa de a unifica fortele politice extraparlamentare e una salutabila si asteptata de toti.
Mult succes si perseverenta.
Va sustinem.
Domnule Petrencu. Toate acestea sunt bune, si puteti sa le publicati intr-o carte.
Faptele aceastea nu au fost ascunse dupa destramarea URSS, si oricine ce se interesa putea sa gaseasca documentele si informatia.
Pur si simplu acum asta a devenit mai la moda, caci urmareste mai mult chestii politice de descreditare a PCRM.
Atrocitatile conducerii autoritare sovietice este condamnabila, insa trebuie de pus acentul pe AUTORITARE,
nu pe COMUNISTE, daca doriti sa fie o kestie intr-adever politic neutra.
in context, a propos, ar fi de dorit si analizarea atrocitatilor autoritatilor Romane in Basarabia, atat in timpul Romaniei Mari, cat si mai ales in perioada celui de al doilea razboi mondial, pentru care Romania, de altfel, nu si-a cerut vreodata scuze, dupa cate stiu.
Un citat :
The withdrawal of the Romanians from Bessarabia was chaotic. The Soviets had promised to allow the orderly removal of Romanian troops, but the cession of Bessarabia resembled more a retreat before an advancing conqueror than the quiet handover of territory. Romanian officials, former Sfatul Tarii members, and average Bessarabian citizens were rounded up or executed on the spot. As many as 90,000 fell in the wave of repression and deportations that immediately followed the annexation. Retreating Romanian troops, humiliated at the loss of the eastern province, also look their own revenge against those they held responsible for betraying Greater Romania. Jews attempting to leave Bessarabia were harassed or killed by Romanian officers, since as a confidential military report noted at the time “these antisemitic incidents spring from a sentiment of revenge for the horrors committed by the Jewish population in the abandoned territories against the Romanian army. The total population of the regions annexed by the Soviet Union is uncertain, but the most reliable estimates are on the order of four million persons, of whom anywhere from half w three-quarters may have been Moldovan/Romanian. As Izvestiia argued at the rime, the “peaceful policy of the USSR” had “liquidated the Soviet-Romanian conflict” over Bessarabia forever)’
During the war, Romania—now allied with Nazi Germany— managed to recapture the annexed territory and press across the Dnestr into Ukrainian Transnistria as well. By late July 1941, Romanian and German troops had taken Bessarabia and Bukovina and officially reintegrated them into the Romanian stare; at the end of the summer, Transnistria also came under Axis control. Romania then created a special military district to govern the territory between the Dnestr and the Bug Rivers.” There was never any attempt to annex the occupied territory beyond the Dnestr, for it was generally considered by the Romanian government to be a temporary buffer zone between Greater Romania and the Soviet front line.’ The region did, however, witness thee worst atrocities of Antonescu and his German allies. It was w this special administrative unit that some 123,000 Jews from Bessarabia and Bukovina would be deported or killed during the war, along with scores of thousands al other Jews and Gypsies from Transnistria. In 1930 there were 204,838 Jews and 13,518 Gypsies in Bessarabia; in 1959, the numbers had fallen to 95,107 and 7.265.…
http://books.google.fr/books?id=ldBFWtuv8DQC&lpg=PP1&dq=king%20The%20Moldovans%3A%20Romania%2C%20Russia%2C%20and%20the%20Politics%20of%20Culture&hl=en&pg=PA93#v=onepage&q=&f=false
interesant, de ce moderatorii au sters ultimul mesaj al meu, probabil, din cauza ca era nepoliticos, incalca careva principii, era spam, sau pur si simplu ca moderatorii sunt atat de liberali incat pun cenzura sa slujeasca libertatii exprimarii.